Chiar dacă glumesc când povestesc la clubul de slăbit, cred că ceea ce mi s-a întâmplat este o parte dintr-o poveste interesantă. Pentru că sunt una din acele femei care își dă cu adevărat frâu liber pasiunii.

Nu am fost niciodată plinuță ca adolescentă, dar, când am rămas însărcinată, m-am dimensionat – mâncam cât pentru patru, nu pentru doi! După ce a sosit primul copil, cel de-al doilea și al treilea l-au urmat curând și, cu fiecare copil, am adăugat și am tot adăugat. Trăiam în hainele maternale, deci nu a trebuit să admit cât de uriașă devenisem, și mă obișnuisem ca oamenii să mă întrebe când trebuie să se nască următorul. Dar nu mai eram însărcinată, ci doar mâncăcioasă.

În cel mai rău caz, ajunsesem ca la 1.6 m să am 100 kg. Eram de-a dreptul obeză. Articulațiile mă omorau, medicul m-a avertizat că aș putea face diabet și nu o să mă mai pot ocupa cum trebuie de copii. Lucrurile trebuiau schimbate.

Mi-a luat doi ani, dar am reușit să cobor la o greutate normală de 60 kg și m-am simțit fantastic, cu excepția sânilor mei lăsați.

A trebuit să insist asupra luminilor stinse, uram dușurile și băile, pentru că trebuia să-mi văd corpul și să numi las partenerul în apropierea sânilor – am făcut dragoste cu sutienul pe mine.

O prietenă de la clubul de fitness mia sugerat implanturile. Mi-a mărturisit că și ea își făcuse, deși ma rugat să păstrez secretul! Sânii erau fabuloși. Arătau cu adevărat natural. Mi-a dat datele chirurgului ei și m-am programat la o consultație pentru săptămâna următoare.

Un an mai târziu, şi simt că totul a meritat. Am fost în primul concediu pe anul acesta cu familia şi eram mândră de propriul corp în costum de baie. Sar putea să mai am câteva vergeturi şi puţină celulită, dar nu mă mai împiedică nimic să joc volei pe plajă cu copii…, iar soţul meu nu îşi mai poate lua ochii de la mine!